Maraton spre fericire

În zorii zilei când te vei trezi, vei sorbi cafeaua din aceiaşi ceaşcă cu mine, pentru că tu niciodată nu ai să reuşeşti să potriveşti zahărul aşa cum o fac eu. O să te privesc pe-ascuns, cum în grabă vei pune pe tine cămaşa pe care eu ţi-am cumpărat-o şi pe care numai eu ţi-o calc. Voi fi atentă ca de data asta să te legi bine la şireturi, în speranţa că acum îţi va reuşi. Îţi voi împacheta cu atenţie brioşele cu fulgi de ovăz şi mere, iar pe furiş, îţi voi strecura în buzunarul de la jachetă, ciocolata belgiană care ştiu că-ţi place.La plecare, îţi voi săruta pleoapele, pentru că ştiu că asta te linişteşte, şi te face să-ţi doreşti să vii mai repede acasă.

Black and gold

Dupa un timp omul invata sa perceapa diferenta subtila intre a sustine o mana si a inlantui un suflet,si invata ca amorul nu inseamna a te culca cu cineva si a avea pe cineva alaturi nu e sinonim cu starea de siguranta,si asa,omul incepe sa invete...ca saruturile nu sunt contracte si cadourile nu sunt promisiuni,si asa omul incepe sa-si accepte caderile cu capul sus si ochii largi deschisi,si invata sa-si construiasca toate drumurile bazate in astazi si acum pentru ca terenul lui "maine" este prea nesigur pentru a face planuri si viitorul are mai mereu o multime de variante care se opresc insa la jumatatea drumului.Si dupa un timp,omul invata ca daca e prea mult,pana si caldura cea datatoare de viata a soarelui,arde si calcineaza.Asa ca incepe sa-si planteze propria gradina si-si impodobeste propriul suflet,in loc sa mai astepte ca altcineva sa-i aduca flori,si invata ca intradevar poate suporta,ca intradevar are forta,ca intradevar e valoros,si omul invata si invata...si cu fiece zi invata...Cu timpul inveti ca a sta alaturi de cineva pentru ca iti ofera un viitor mai bun,inseamna ca mai devreme sau mai tarziu vei vrea sa te intorci la trecut.Cu timpul intelegi ca doar cel care e capabil sa te iubesca cu defectele tale,fara a pretinde sa te schimbe,iti poate aduce toata fericirea pe care ti-o doresti.Iti dai seama cu timpul ca daca esti alturi de aceasta persoana doar pentru a-ti intovarasi singuratatea,in mod inexorabil vei ajunge sa nu mai vrei sa o vezi.Ajungi cu timpul sa intelegi ca adevaratii prieteni sunt numarati,si ca cel care nu lupta pentru e,mai devreme sau mai tarziu se va vedea inconjurat doar de false prietenii.Cu timpul inveti ca vorbele spuse intr-un moment de manie,pot continua tot restul vietii sa faca rau celui ranit.Cu timpul inveti ca a scuza e ceva ce poate face oricine,dar ca a ierta,asta doar sufletele cu adevarat mari o pot face.Cu timpul intelegi ca daca ai ranit grav un prieten,e foarte probabil ca niciodata prietenia nu va mai fi la aceeasi intensitate.Cu timpul iti dai seama ca desi poti fi fericit cu prietenii tai,intro buna zi vei plange dupa cei pe care i-ai lasat sa plece.Cu timpul iti dai seama ca fiecare experienta traita alaturi de fiecare fiinta,nu se va repeta niciodata.Cu timpul iti dai seama ca cel care umileste si despretuieste o fiinta umana,mai devreme sau mai tarziu va suferi aceleasi umilinte si dispret,dar multiplicate,ridicate la patrat.Cu timpul inveti ca grabind sau fortand lucrurile sa se petreaca,asta va determina ca in final,ele nu vor mai fi asa cum sperai.Cu timpul iti dai seama ca in realitate,cel mai bine nu era viitorul,ci clipa pe care o traiai exact in acel moment.Cu timpul vei vedea ca desi te simti fericit cu cei care-ti sunt imprejur,iti vor lipsi teribil cei care mai ieri erau cu tine si acum s-au dus si nu mai sunt...Cu timpul vei invata ca incercand sa ierti sau sa ceri iertare,sa spui ca iubesti,sa spui ca ti-e dor,sa spui ca ai nevoie,sa spui ca vrei sa fii prieten,dinaintea unui mormant,nu mai are nici un sens.Dar din pacate,toate se invata cu timpul...

1+1=3

Hai sa iti arat.Crezi ca stii?
NU, nu stii!

Alerga.Alerga.Picioarele ii erau tacute.Raiul se transformase intr-o lume haotica, asteptari prea mari, iluzii prea multe. arivisti nenorociti!

Vantul ii amesteca gandurile:aminteste-ti si compara.Frunzele sunt la fel de galbene ca si atunci, ploua, melancolia are acelasi gust.

Daca as putea sa ma reintorc as fi punctuala.

P.S

Cine o sa ma mai salveze cand ma vor gasi canibalii?!

It's never been better

Traiasca intrarea frauduloasa la cursuri de Relatii Publice.
Homeless-ul1:wa nu mai tine sticla aia asa ca ma enervezi!
Homeless-ul2:ce-i aia circumcizie?
Homeless-ul3:hai la o shaorma!
Homeless-ul2:ce hard iti trebuie tie?
Homeless-ul1:wei sunt nervos, nu mai vorbi asa ca ma enervezi!
Homeless-ul3:ma numesc bunul razboinic aducator de vesti bune:>!
Homeless-ul2:cand e ziua ta?
Homeless-ul 1: wa...de ce e leaganul ala asa?pff ma enervez wa!
Homeless-ul2:ce plan de evacuare =))
Homeless-ul3:era scris pe o reclama de shaorma
Homeless-ul2:vreau sa devin analist politic
Homeless-ul 1:vreau sa devin jurnalist sportiv!Ce ma enervezi wa...da mai termina!

Poveste

Azi dimineata m-am pomenit cu sufletul meu care dadea sa moara.Se atarna de un firav fir de mustrare.Bucati din corpul meu se indreptau catre fiecare persoana care m-a atins vreodata, ale caror actiuni ma defineau ca OM.Ma privea cu ochi mari ca si cand ar fi vrut ca eu sa il readuc cu remuscari inapoi la viata.Daca ar fi fost langa mine probabil as fi fost impresionata, dar el era in agonia invelita de orgoliu.
Nici un sentment nu ma incerca.Le luase pe toate cu el lsandu-ma in deriva pe un ocean nesfarsit,avand statutul de PERSOANA.Nici macar nu eram curioasa.Inainte vorbea el pentru mine, cuvintele sufletului meu mi se pareau mai intelepte de aceea il lasam mereu pe el sa vorbeasca.
Ochii mei nu mai stiau sa fie umezi.Aveau mereu aceeasi expresie goala si rece de ''nu te vad".Te vad de fapt dar te ignor pentru ca imi place sa sufar de aceasta agnozie voluntara.
Asa am ramas fara suflet.

Secret life

E ceva ciudat in ploile de toamna, in felul cum stropii iti ating pielea...reci si durerosi si se transforma intr-un spectacol cu artificii umede ce se purifica in amintiri.Vantul adiind printre frunze, plimbandu-le prin atmosfera incarcata...de nori, de umezeala, de ganduri.Oamenii se schimba odata cu natura:veselia aparenta lasa loc tristetii, scotand la iveala goliciunea amara a sufletului, la fel ca si copacii sumbri si...gri.TOTUL se schimba si se schimba in rau.Un fel de liniste de dinaintea furtunii pentru ca ceva si mai rau vine:iarna.

Si ai vrea sa dansezi in mijlocul strazii, sa canti, sa razi necontrolat doar pentru a sterge masca nefericirii pictata pe fetele oamenilor.Dar ei sunt prea ocupati cu depresiile lor ca sa iti auda bucuria, sa iti simta ritmul accelerat al inimii, sa iti vada sclipirile din ochi animate de sentimente in contrast ce iti tortureaza mintea: ratiunea sau vocea inimii?

Si m-au invins..trebuie sa vorbesc cand de fapt vreau sa tac si sa-mi ascund dezamagirile atunci cand sufar.Trebuie sa ascunzi orice urma de slabiciune, trebuie sa devii un maestru al disimularii, un arivist urmandu-si strict scopul indiferent de mijloace.M-am trezit cand puteam sa mai dorm.Visul s-a terminat.

Pentru cavaleri si persoane taciturne, serenadele sunt scandaluri nocturne!

Carpe diem!

Prima zi de scoala:tortura crunta si lenta amestecata cu amintiri, imbratisari, pupaturi etc tec.
Daca exclud febra musculara acuta ca urmare a catorva ore de tenis, trezitul la 7:30, traficul imposibil, discursul nedescifrabil al doamnei director, soarele puternic, imbulzeala ...a fost o zi faina.
Am revazut toate persoanele de care imi era dor, am analizat bobocii, am povestit aventuri din vacanta.
Dupa toate astea am aterizat in patul meu care nu mi-a parut nicicand mai comfortabil.E un nou inceput a ceva vechi.A trecut un an..urmatorii vor trece poate mai repede si nisipul din clepsidra se va termina lasand loc unui proaspat si luminos viitor.
Pana atunci ..profita de fiecare secunda, nu lasa nicio dorinta sa ramana neindeplinita...sau macar incearca!